A mai trecut 1 an, nici nu imi vine sa cred, parca ieri vorbisem cu tine la telefon, parca ieri . am un pitic care alearga prin casa si nu ma lasa sa uit ziua in care ai murit, este si ziua lui, ziua de nastere! cit nu mas intreba de ce, nu am raspuns la intrebare.... si durerea nu a disparut, e in suflet si e la fel de mare! la fel de mult imi lipsesti si la fel de mult te vreau aproape, sa vii acasa, sa te imbratisez, sa iti zic totul ce nu am apucat, despre ce am tacut.... Sa iti vezi nepoteii. Ma intreb oare cum ai fi fost bunic, dar tot nu am raspuns, ma ghindesc de fiecare data cum te-ai fi fost jucat cu ei, bucurat de ei. Dar iarasi ramin doar cu durere in inima, pentr-u ca nu au bunic copii mei. Ma intreaba Timur de ce doarme Mosu in pamint ca acolo e intuneric, dar eu nu am raspuns. Raspunsul il stie doar Dumnezeu... Ma rog lui pentr-u sulfetul Tau Tati, ma rog sa te mai trimit in vis, sa iti pot saruta mina sa iti zic multumesc ca mi-ai dat viata, ca m-ai crescut, educat! te ubesc si imi lipsesti! Odihnestete in pace!